Formele de Tai Chi sunt destinate cresterii fortei naturale, crearii unei stari superioare de relaxare si raspuns intuitiv la lumea exterioara, dobandirea unor abilitati de lupta si aducerii practicantului intr-o stare superioara de focalizare, disciplina, echilibru si armonie cu Universul.

 

Tai Chi  este unul din cele mai eficiente exercitii de cultivare a sanatatii. Prin circularea energiei prin toate meridianele corpului, el ajuta la echilibrarea energetica a intregului organism.

Beneficii:

 

Stimuleaza sistemului nervos: Prin executarea unor miscari complexe pe ambele parti, practica Tai Chi-ului stimuleaza ambele emisfere cerebrale. Coordonarea de o complexitate deosebita a mainilor, picioarelor combinata cu pastrarea unui echilibru perfect si a unei concentrari desavarsite ajuta practicantul sa isi dezvolte o minte puternica si alerta.

Imbunatateste postura si a echilibrul: Practicantul invata sa pastreze coloana dreapta in permanenta, lasand-o sa fie intinsa de catre ascensiunea Chi-ului care este adus in sus cu ajutorul spiralarii si pompelor interne. De asemenea, el trebuie sa invete sa fie mereu centrat, altfel putand fi impins si doborat usor de catre un adversar. Profesorii care respecta principiile esentiale ale aceste arte, chiar daca predau pentru sanatate, vor verifica frecvent centrarea si stabilitatea elevilor incercand sa-i impinga sau sa-i traga din pozitie. Pentru a practica cu adevarat Tai Chi  o persoana trebuie sa fie stabila si elastica precum o salcie, fiind imposibil de luat prin surprindere indiferent daca impinge, se retrage, se roteste sau paseste.

Intareste tendoanele: Artele martiale interne care pun accentul pe puterea interna si nu pe forta musculara se bazeaza pe intarirea tendoanelor. Tendoanele pot genera mult mai multa forta decat muschii si avantajul este ca ele isi pastreaza elasticitatea si vigoarea pana la varste inaintate, spre deosebire de muschi care tind sa se atrofieze odata cu inaintarea in varsta.

Imbunatateste respiratia: Respiratia este esentiala in lucrul cu Chi - in limba chineza, Chi inseamna atat respiratie cat si energie. Practicantul inspira atunci cand se retrage si expira atunci cand avanseaza sau loveste, respiratia fiind expresia balansului Yin si Yang si cheia puterii interne si a echilibrului emotional si mental.

 

 

Istoric:

 

Legenda spune ca Tai Chi fost creat de Chan Sang-Feng dupa ce a asistat la lupta dintre un cocor si un sarpe, ingloband miscarile lor intr-un stil de lupta care sa combine avantajele ambelor.

Timp de secole intregi arta Tai Ch-ului a fost tinuta secreta si transmisa din generatie in generatie. Progresul initiatilor era lent si maestrii cereau plati uriase sau servicii in schimbul predarii acestei puternice arte martiale. Raspindirea mai larga a survenit odata cu aparitia armelor de foc, odata cu care artele martiale au inceput sa piarda teren. Viitorul artelor martiale parea mai putin fericit, dar o mare schimbare a survenit cand acestea s-au reprofilat concentrandu-se asupra beneficiilor aduse sanatatii, echilibrului interior sau disciplinei si stapanirii de sine.

Practica Tai Chi s-a transmis pana in zilele noastre prin trei mari traditii:

* stilul familiei Chen, cu combinatii de tehnici lente si explozive;
* stilul familiei Yang, derivat din stilul Chen in secolul 19, cu un ritm cursiv si uniform;
* stilul familiei Wu, derivat din ambele stiluri mentionate, caracterizat prin miscari subtile ale incheieturilor.

Pe langa acestea, mai exista doua stiluri mai putin cunoscutele: Sun, creat de Sun Lu-Tang, ce combina elemente din Hsing i (Xingyi) si Pa Kua (Bagua) cu secventa Tai Chi, si stilul Hao, derivat din stilul Chen in secolul 19, caracterizat prin subtile si complicate miscari circulare. Exista de asemenea stilul Wudang creat la Hong Kong de un maestru numit Cheng Tinhung, fost discipol al scolii Wu dar care nu pretindea ca preda vreun anume stil de Tai Chi Chuan.

 

Principii Tai Chi:

 

* Inradacinarea in fiecare miscare: inradacinarea inseamna a fi mereu conectat cu pamantul. Ascensionarea energiei prin corp si manifestarea ei prin miscarile membrelor necesita o buna conectare la pamant. Taiji-ul dezvolta abilitatea de a ramane inradacinat in fiecare miscare si chiar si in mersul normal de toate zilele. Principala practica prin care se cultiva inradacinarea fizica si energetica este Camasa de fier, iar inradacinarea psihica se cultiva prin meditatie.
Taiji-ul ca arta martiala este un sistem de lupta superior tocmai datorita acestei inradacinari care permite luptatorului sa isi alinieze si sa isi conecteze intreaga structura cu pamantul, folosind energia pamantului si a intregului corp pentru a lovi. De asemenea, el devine aproape imposibil de miscat din loc.

* Mentinerea centrului de gravitate jos in Tantien-ul inferior: Acest lucru ajuta la mentinerea echilibrului. Copiii isi incep viata avand centrul de greutate foarte jos. Apoi invata mersul in picioare si pe masura ce cresc, din cauza problemelor si ingrijorarilor, centrul de greutate urca din ce in cem ai sus. La adulti ajunge sa fie undeva intre abdomen si piept si pentru varsnici, acesta se afla de multe ori in cap, motiv pentru care ei incep sa mearga aplecati si se dezechilibreaza usor. Practicantul de Taiji trebuie sa invete sa-si coboare din nou centru de greutate in abdomenul inferior, unde este localizat Tantien-ul inferior, sediul energiei vitale si locul de unde ar trebui sa origineze toate miscarile unui practicant de arte martiale.

* Respiratia profunda, abdominala: Respiratia joaca un rol extrem de important in practicile energetice Taoiste. Cuvantul Chi inseamna atat respiratie cat si energie. O respiratie calma, profunda si uniforma este cheia unei minti echilibrate si a echilibrului emotional. De asemenea, respiratia ajuta la acumularea Chi-ului in Tantien si descarcarea lui prin lovituri in eventualitatea unei lupte.
Respiratia abdominala este deseori gresit inteleasa ca inspirarea aerului in admomen. De fapt, aerul nu poate fi inspirat decat in plamani. Respiratia abdominala inseamna respiratia mentinand abdomenul relaxat, ceea ce permite diafragmei sa coboare mai usor, aceasta facand loc aerului sa intre in zonele inferioare ale plamanilor. Miscarea diafragmei ar trebui sa furnizeze 75% din capacitatea respiratorie, in timp ce muschii intercostali si cutia toracica, doar 25%.

* Deschiderea articulatiilor prin rotire: Taoistii privesc incheieturile ca pe centre energetice unde Chi-ul poate fi stocat si generat. Prin miscari subtile de rotire a incheieturilor se poate genera energie in tendoane, in timp ce miscarile ample antreneaza forta muschilor. Atunci cand energia in tendoane atinge un anumit nivel, ea se revarsa in oase, intarind intreaga structura osoasa.

* Integrarea intregii structuri si spiralarea fortei pamantului: Energia Pamantului urca in sus pe coloana atunci cand practicantul poate sa faca trei lucruri simultan: relaxarea picioarelor si conectarea cu forta pamantului, rotirea labelor picioarelor si impingerea in pamant. Apoi energia urca de-a lungul coloanei si coboara apoi prin fata corpului, unde este preluata si descarcata de maini.

* Diferentierea clara a Yin-ului si a Yang-ului: in timpul executiei formei de Tai Chi, practicantul trebuie sa alterneze clar intre plin si gol, avansare si retragere, miscari de impingere si miscari de retragere, coreland aceasta alternanta cu respiratia. Miscarile de atac, impingere sau lovire se fac pe exhalatie iar miscarile de tragere, retragere sau adunare se fac pe inhalatie. De asemenea, practicantul incearca sa aiba mereu greutatea fie pe un picior fie pe celalalt atunci cand avanseaza. Astfel piciorul pe care se gaseste greutatea corpului este Yang iar cel liber este Yin. in felul acesta se evita oboseala, forma de Tai Chi putandu-se repeta ore in sir fara oboseala. Executia Tai Chi-ului inseamna si exprimarea Yin-ului si a Yang-ului, practicantul avansat fiind capabil sa exprime prin toata fiinta lui Yang-ul (duritatea, hotararea) atunci cand avanseaza si apoi relaxandu-se si adunandu-se in interior pe miscarile de retragere.

Materialul de mai sus a fost preluat din Wikipedia si apoi adaptat.